Nu mi-e rușine de urmele care se văd pe chipul și pe corpul meu. Nu mi-e jenă să vadă oamenii ața cu care mi-am cusut rănile. Nici măcar nu încerc să le ascund. Spun atât de multe despre mine... Suita mea de cicatrice arată că am trecut prin multe întâmplări și am scăpat... am rămas în viață.

Să nu-ți fie rușine că se poate citi pe chipul tău suferința! Să nu te jenezi că se vede sutura, că pe mâna ta e pielea adunată, ca după o arsură, sau că oamenii îți văd cusăturile nesigure, cu noduri și ațe atârnând pe inimă...

Nu încerca să-ți ascunzi cicatricele. Ele arată că ai supraviețuit. Că ești dintre cei care au învins... de atâtea ori!